Evaluarea datelor măsurate

 

Prima noapte pe teren (12-13 ianuarie)

Trepiedul cu termometrul de minimă atașat a fost amplasat în fundul bazinului în jurul orei 5 după masă. Cerul a fost senin, fără vânt, cu Soarele încă pe cer la vremea respectivă. Coloana de alcool al termometrului arăta -28 de grade Celsius. Curând instalația a ajuns umbrită iar până la 17:40 (când am părăsit depresiunea) temperatura aerului a scăzut la -33.5 de grade. În apropierea suprafeței zăpezii am măsurat -36 grade.

Prima parte a nopții a fost complet senin și calm în tabăra mea. După ora 3 (era aproape Lună Plină) am observat niște nori cirrus, apoi cirrostratus invadând cerul. În zori am măsurat -17 grade la nivelul capului și -23 la nivelul solului în apropierea cortului. În bazin erau -35 de grade dimineața (-37 la sol), în timp ce minima nopții a scăzut până la -41.9 de grade. Acesta va rămâne cea mai coborâtă valoare din întreaga perioadă de cercetare. În aceași noapte Tsetsen Uul (cea mai reprezentativă stație meteo din areal) a înregistrat o minimă de -38.4 de grade.

 

Intervalul 13-17 ianuarie

Am părăsit zona studiată în dimineața zilei de 13 ianuarie. Cum nu am logger ca să înregistrez curba temperaturii, singura valoare certă ce o să am după întoarcerea mea va fi minima pentru întreaga perioadă de lipsă. Am vizitat depresiunea pentru a doua oară în 17 ianuarie după masa, când am găsit indicele instrumentului oprit la -38.5 de grade Celsius. Nu pot să fiu sigur care noapte a produs această valoare, nu pot exclude nici faza mai târzie a aceleași dimineți când am plecat. Totuși, cel mai probabil s-a întâmplat în noaptea dintre 14-15 ianuarie, când Tsetsen Uul a înregistrat -37.2 de grade.

A doua noapte pe teren (17-18 ianuarie)

După masa starea cerului varia între complet însorit și parțial acoperit (cirrus-cirrostratus cu ceva altocumulus lenticularis) și mai cald ca în ziua de 12, cu temperatura de -21 de grade. Seara a început bine (senin și calm), însă mai târziu a devenit vântoasă. Fără nori până dimineața, însă vântul intensificat a distrus complet inversiunea de temperatură al bazinului. Astfel, temperatura a urcat de la minima de -40.9 de grade până la peste -20 înainte de răsărit. Același tipar se poate observa și în statistica lui Tsetsen Uul, care a înregistrat un -36 undeva în prima parte a nopții, încălzindu-se ulterior până la -19 de grade până dimineața.

Intervalul 18-22 ianuarie

Am părăsit zona cercetată în dimineața zilei de 18 ianuarie și m-am întors aici în după masa lui 22 ianuarie, când am găsit indicele termometrului la -39.6 de grade Celsius. Acesta aproape sigur s-a întâmplat în dimineața zilei de 19 ianuarie, când Tsetsen Uul a înregistrat -35.6 de grade.

A treia (ultima) noapte pe teren (22-23 ianuarie)

Întreaga zi a fost în general frumoasă, deasemenea mult mai cald, cu temperatura după amiezii de -16 grade. Doar brize slabe intermitente, însă cirrus și cirrostratus subțiri acopereau cerul parțial mai constant. Această situație a continuat și în cursul nopții, când cerul a fost înstelat, dar ușor palid. Fără vânt până dimineața. Am măsurat -17 grade lângă cort în zori, o valoare suprinzător de ridicată, dat fiind faptul, că în același loc era cu 2 grade mai frig seara devreme (!) În depresiune indicele termometrului de minimă era oprit la -36.8 de grade, iar temperatura pe moment era deasemenea apropiată de această valoare (în jur de -36 de grade). Acesta a fost o noapte bună, (foarte probabil ar fi prezentat curba de temperatură caracteristică) dar din cauza temperaturii de start ridicată nu a putut să coboare la valori extreme, în ciuda amplitudinii de 20 de grade.

Însă cea mai impresionantă întâmplare a fost când am coborât într-o mică depresiune situată între dune, chiar în apropierea cortului meu. Cu siguranță nu mai adâncă de 10 metri, iar suprafața bazinului hidrografic era de talia unui teren de fotbal. La marea mea surpriză în fundul acestei banale concavități temperatura la nivelul capului a fost de -37 de grade Celsius dimineața la ora 8 (deja -35 în prima parte a nopții), deci cu 20 de grade mai puțin ca pe coama aflată la doi pași și chiar puțin mai rece ca în bazinul principal cu suprafața de colectare de sute de ori mai mare! În același timp temperatura din vecinătatea solului era -39 de grade.

 

Concluzii generale

Comparat cu Tsetsen Uul stația Burgastyn Els a înregistrat minime mai coborâte în toate cele cinci intervale descrise mai sus. Cea mai mică diferență a fost 1.1 de grade, cea mai mare 4.9 de grade , iar media 3.0 de grade Celsius. În trei din cinci cazuri diferența a fost mai mare de 3 grade. După statistica de pe Ogimet Tsetsen Uul avea doar 8 cm de zăpadă la vremea respectivă, în timp ce bazinul studiat avea în jur de 20 cm. Părerea mea e, că asta „îmi” dădea un avantaj de 1-2 de grade, dar nu și peste 3 grade.

Se poate observa, că cele trei diferențe mai mari coincid cu cele trei nopți mai reci al depresiunii mele, pe când cele două cu discrepanțe mai puțin impresionante reprezintă cazurile, când gerul era mai puțin puternic în bazinul de altitudine.

 

Cea mai radicală concluzie rezultă din comparația dintre depresiunea mică din apropierea taberei mele și al bazinului principal, mult mai mare studiat. Adevărat că vorbim doar de o singură noapte, însă deoarece cele două locații sunt foarte apropiate, grosimea și consistența stratului de zăpadă era asemănătoare iar condițiile generale caracteristice, sunt puternic înclinat să cred, că, cam același lucru s-ar întâmpla în cursul oricărei nopți cu potențial decent de inversiune. Pe lângă asta mai cred, că majoritatea concavităților cu formă și mărime asemănătoare (foarte comun în acest deșert) se vor răci în același mod ca cel observat de mine.

Acest caz este foarte interesant în special, fiindcă locația este chiar în șa, nu într-o masă de aer răcit deja anterior, cum ar fi undeva în interiorul sectorului endoreic al bazinului mare. Foarte probabil tot acest impresionant „picaj de temperatură” rezultă din potențialul topografic de scară mică. Pe lângă acestea, concavitatea nici nu are un sky view factor excelent, o parte însemnată a pantelor depășind 20 de grade înclinație.

 

Am trei concluzii principale referitor la cele menționate mai sus:

-Prima e că (referitor la suprafața de colectare) mărimea nu prea contează deloc

-Al doilea e că o adâncime de 8-10 de metri este sufiecient pentru a se apropia de potențialul maxim de inversiune. Scăderea de temperatură se va produce mai abrupt ca în bazinele mai adânci.

-Al treilea e că, în ciuda sky view factor-ului mai modest, pantele relativ abrupte sunt potrivite (poate chiar necesare?) pentru formarea rapidă și eficientă al „lacurilor de ger”.

 

Per total acest sezon a fost unul mai modest, fără a singură noapte într-adevăr bună în timpul perioadei de cercetare, însă învățătura primită în ultima m-a compensat pentru lipsa de minusuri. O întoarcere în zonă (să sperăm cu toate aparatele necesare de această dată) este probabilă.

 

Alegerea țintei

Iar Mongolia. Per total este țara cu cel mai bun potențial pentru planurile mele. Posesorul centrului anticiclonului siberian, oferă cele mai mari șanse pentru formarea inversiunilor de temperatură puternice în timpul iernii. Teritoriul este imens, locațiile izolate și sălbatice, relativ neatinse de lumea modernă. Avantajul cadrului natural este susținut de o situație socio-politică potrivită, astfel vizitatorii pot experimenta aici libertate adevărată.

 

Cu doi ani în urmă, în timpul cercetării dunelor de nisip situate la nord de Erdenekhairkhan am avut marele noroc cu un val de frig puternic, când pe fundul unei depresiuni închise de 60 de metri adâncime loggerul meu a înregistrat -53 de grade Celsius, cea mai coborâtă temperatură văzută vreodată de aparatele mele.

Planul acestui sezon este amplasarea echipamentului meteorologic într-o altă depresiune cu sol nisipos, ceva mai departe spre nord-est, unde dunele întâlnesc panta unui munte. Cel mai estic, respectiv cel mai înalt sector al deșertului de altitudine se numește Burgastyn Els (adică „nisipul cu tufiș”). Deoarece în această pustietate nu prea sunt tufișuri, numele lui provine cel mai probabil de la muntele vecin acoperit parțial cu aceast tip de vegetație, deasemenea asociat cu adjectivul „tufiș”. Bazinul ales are aproximativ jumătate din adâncimea celui precedent, însă cu un bazin hidrografic mai mare. Cu fundul situat la circa 2200 de metri altitudine este cel mai înalt dintre toate depresiunile nisipoase închise cu o adâncime semnificativă (peste 20 de metri).

Nisipul practic „urcă” muntele, continuând drumul său spre est pe partea opusă a muntelui prin trecători, invadând apele izolatului lac Ulaagchiin Khar. Chiar și culmea înaltă de 2600 de metri are o cuvertură de nisip.

 

 

Rezumatul activității de cercetare

Cu doar câteva zile înainte de călătoria asiatică senzorul înregistratorului de temperatură al meu s-a defectat, iar timing-ul nenorocos a făcut ca reparația sau înlocuirea accesoriului să fie imposibilă. Acesta însemna că eram obligat să las acasă și adăpostul Barani și să mă bazez în expediție mai ales pe termometrul de minimă cu alcool. Nu o să fie nici curbe de temperaturi, nici maxime zilnice, doar cele mai coborâte valori. Din fericire acestea sunt cel mai importante, deci hai să fim pozitivi. Pe lângă asta o să am cu mine și termometrul digital de precizie pentru măsurători instantanee, instrumentul meu favorit la fața locului.

Am ajuns în Mongolia în dimineața de 7 ianuarie cu zborul internațional Budapesta-Ulanbator, prin Istanbul. Din capitală am folosit un zbor intern în provincia Zavkhan. În aeroport m-a așteptat un șofer particular anunțat de o firmă turistică din Ulanbator, care înainte m-a susținut în obținerea vizei la ambasadă mongolă din Budapesta și m-a ajutat în rezolvarea cazării și al transportului pentru întreaga perioadă a expediției.

Posesorul mașinii de teren Toyota a venit după mine din provincia Gobi Altai și în cursul acestei zi m-a dus în Erdenekhairkhan (circa 85 km), cea mai apropiată localitate de ținta mea. Din sătuc am urmat un drum secundar înzăpezit (aproximativ 30 km), apropiindu-ne la 13 km distanță (în linie dreaptă) de ținta finală. Din acest punct am continuat traseul singur pe jos, transportând instrumentele meteorologice și echipamentul de campare în rucsac.

 

Regiunea este îndepărtată, însă chiar și în perioada dificilă de iarnă există ceva activitate umană. În contrast cu deșertul Nariyn Golin Els aici nu am dat de nici o iurtă, am văzut doar doi călăreți singuratici în decursul celor șase zile când am traversat dunele. În schimb există destul de mulți cai și iaci care pasc nesupravegheați în pustiu, la mulți kilometri de cele mai apropiate locații populate.

În ciuda izolării și al climatului neprielnic în cele mai multe locuri suprafața zăpezii era plină de urme de animale. De fapt singurul areal fără prezența activității cailor și iacilor era chiar depresiunea aleasă pentru cercetare. Începând din șaua sudică nu mai erau doar câteva urme, și astea probabil al cerbilor.

 

Mi-am ridicat cortul în această trecătoare sudică, la aproximativ 1 km distanță de zona de cercetare și 2250 metri altitudine. Trepiedul cu termometrul de minimă atașat a fost amplasat pe fundul bazinului la 2194 metri altitudine (GPS la fața locului). În cursul celui de-al doilea drum am vizitat și șaua nordică, care este punctul de scurgere a depresiunii. După măsurătorile mele, adâncimea endoreică a bazinului este de 28-30 de metri, cu circa 5 metri mai mult față de cum arată GoogleEarth.

Coordinatele trepiedului au fost: 48.286 N, 96.005 E. Înălțimea termometrului față de sol era de aproximativ 160 cm. Instrumentul a măsurat temperatura minimă din după masa lui 12 ianuarie până în dimineața lui 23 ianuarie. Aparatul digital de precizie l-am folosit pentru măsurători instantanee a temperaturii aerului (ținând la înălțimea capului în timpul mersului) și în vecinătatea solului (lăsând instrumentul pe zăpadă).

 

În medie grosimea stratului de zăpadă era destul de mare (pentru Mongolia), ajungând la 20-25 cm în fundul depresiunii. Vremea în general a fost bună, mai mult senin sau cu cer parțial acoperit de nori cirrus și cirrostratus, însă destul de vântoasă în unele zile, prezentând și câteva ninsori scurte și slabe. Referitor la temperaturi, acesta a fost un sezon mai modest, intervalele senine și calme acoperind doar anumite părți a nopților.

Perioada de cercetare a însumat unsprezece nopți consecutive. Din acestea trei am petrecut la cort, restul în Erdenekhairkhan în iurtă.

 

Instrumentele folosite pe teren

-Un termometru de precizie Greisinger GMH 2710-T, cu domeniul de temperatură între -199.9, +200 de grade Celsius, precizia de +-0.1 de grade și rezoluția de 0.1 de grade
-Un termometru meteorologic de minimă cu coloană de alcool, cu domeniul de temperatură între -50, +40 de grade Celsius
-Un trepied foto cu rolul de suport pentru instrument

 

 

Va urma…