Cea mai caldă capitală

Având temperatura medie anuală doar cu puțin sub 30 de grade Celsius, împreună cu Khartoum din Sudan, Djibouti este cea mai fierbinte capitală din lume. În timp ce „iernile” se aseamănă cu miezul sezonului cald al Europei, verile sunt cu adevărat brutale, iar umiditatea ridicată caracteristică regiunilor de coastă face ca atmosfera tropicală să fie și mai sufocantă. Zăpușeala nu se lasă nici noaptea, astfel fără aer condiționat traiul de aici e o provocare serioasă, mai ales pentru persoanele non-native. În întuneric aproape că este o experiență suprarealistă, zici că ești pierdut într-o saună imensă fără pereți.

Orașul are o populație de aprox. 600.000 de locuitori, majoritatea fiind somalezi (clanul issa) și afari, în timp ce arabii, francezii, etc reprezintă minoritatea. Fosta colonie franceză este un port strategic prosper aproape de capătul sudic a Mării Roșii (strâmtoarea Bab-el-Mandeb), astfel mai multe țări influente au baze militare aici. Mai demult cunoscut ca „Somalia franceză” , după dobândirea independenței în 1977, micul stat a căpătat același nume cu capitala lui. Necunoscut pentru majoritatea călătorilor, turismul nu e încă dezvoltat aici, deși în ultimii ani tendința este în creștere evidentă. Securitatea se ia în serios, prezența poliției fiind frecventă. Centrul orașului e destul de gălăgios cu un număr mare de taxiuri verde/ alb claxonând și chiuind după potențialii clienți. Aeroportul Internațional Ambouli aflat la periferia orașului m-a întâmpinat cu prima doză de fierbințeală africană seara târziu în 18 iunie.

Alegerea țintei

Cel mai emblematic loc asociat cu căldura în sensul meteorologic este fără îndoială deșertul Sahara, o vastă întindere golașă acoperită cu dune de nisip uriașe și teren pietros sterp. Se știe că temperaturile de aici sunt foarte ridicate, deseori depășind 50 de grade Celsius la umbră. Să ne oprim aici un pic: chiar este adevărat? Nu chiar. De fapt au fost puține ocazii când la o stație meteorologică situată în această pustietate de mărimea unui continent s-au măsurat peste 50 de grade în circumstanțe științific acceptabile, cele 51.3 înregistrați la Ouargla (Algeria) în data de 6 iulie 2018 fiind exemplul de excepție cel mai bun. Câteva valori vechi, ca faimosul 58 de grade din El Aziziya (Libia) au fost infirmate în ultima perioadă, după investigări meticuloase vizând instrumentele, respectiv condițiile de măsurare. Pe scurt: temperatura de +50 de grade în natură este un fenomen mult mai rar decât majoritatea crede.

Referitor la cercetarea mea personală, dintre cele trei categorii de bază definite (Ger, Caniculă, Amplitudine), cel din mijloc a venit ultimul. De fapt acesta nu este chiar prima ocazie. Acum câțiva ani am vizitat partea etiopiană a depresiunii Danakil cu scop similar, însă activitatea nu s-a derulat conform planului, deoarece nu am putut aduna instrumentele din fundul unui crater vulcanic stins din pricina colaboratorilor locali neserioși. Astfel e de înțeles că aveam o motivație puternică de a mă întoarce și finaliza ce am început.

Arealul deșertic scufundat de origine tectonică se împarte pe teritoriul a trei țări: Etiopia, Eritrea și Djibouti. În timp ce prima cuprinde cea mai mare parte a teritoriului, Djibouti posedă cel mai jos punct, reprezentat de malurile lacului Assal (-155 m sub nivelul mării), acesta fiind și cel mai coborât loc de pe întregul continent african, respectiv al doilea din lume. *

Dacă din punct de vedere al altitudinii este al doilea după Marea Moartă, raportul dintre ei se schimbă când vorbim de concentrația de sare, lacul Assal fiind cel mai sărat lac din lume de o mărime decentă (de zece ori ca oceanul), deci susține cu ușurintă și persoanele care nu știu să înoate.

Am o pasiune veche pentru suprafețele uscate situate sub nivelul mării care deobicei au un climat foarte călduros (Valea Morții din California e exemplul clasic). De ce? Sunt două motive principale care cauzează asta: primul este regula generală că temperatura scade cu altitudinea (6.4 grade/ 1 km) iar al doilea fiindcă acestea sunt areale deșertice, foarte uscate, evaporația puternică jucând un rol decisiv în formarea lor. O consecință a acestuia este că deseori sunt asociate cu mlaștini sărate, rămășițele fostului lac care a secat. Badwater în Valea Morții (-86 m), partea sudică a Mării Moarte (circa -400 m), Aydingkol în depresiunea Turpan (-154 m) și lacul Assal toți au în comun încă două caracteristici pe lângă altitudinea negativă: sărături și veri toride.

Din scurta perioadă de măsurători meteorologice efectuate între 1960-1966 în localitatea Dallol aflat în partea etiopiană a Danakilului reiese că este arealul locuit cu cea mai ridicată temperatură medie anuală de pe glob: 34.6 grade Celsius. Iunie este cea mai fierbinte lună aici cu o maximă medie de peste 46 grade, asemănător cu celelalte stații meteo de „categoria grea” ca Valea Morții, zona de graniță Kuweit-Irak-Iran la nord de Golful Persic (iulie-august) sau câmpia dintre Sibi-Jacobabad în Pakistan (mai-iunie). Totuși, spre deosebire de cele menționate anterior care toate au ajuns la maxime absolute de 52-54 grade, la Dallol nu a fost semnalat nici o temperatură de peste 50 de grade, 48.9 fiind cea mai ridicată valoare înregistrată. Astfel avem de-a face cu o discrepanță neobișnuit de mică de sub 3 grade între maxima tipică și cea extremă, ciudat chiar și pentru perioada monitorizată relativ scurtă. Fierbințeala „e acasă aici”, nu vine de altundeva ca în majoritatea cazurilor (ex. căldură de origine sahariană în Europa), acesta fiind cauza de bază a constanței.

Dacă înainte am ales părțile mai interioare al Danakilului (regiunea lacului Afdera) pentru a înlătura complet efectul moderator al mării, acum știam deja că lacul Assal din Djibouti nu este „prea aproape” de coastă, fiindcă în timpul verii vântul local (khamsin) suflă dinspre uscat, secând și pârjolind totul în calea lui. Diferența dintre cele două regiuni este evidentă doar în sezonul mai răcoros când circulația generală devine estică (dinspre Oceanul Indian), zonele interioare fiind mai protejate. Malul sudic al lacului Assal se situează la doar 10 km de Ghoubbet-el-Kharab, o parte aproape complet închisă, aflată în capătul extrem al Golfului Aden. De fapt apele sale își au originea aici, ajungând în bazinul scufundat prin fisurile scoarței.

Arealul general fiind definit, să ne ocupăm acum de elementele de scară mică. Practic vreau să amplasez echipamentul de măsurare la o oarecare distanță față de lac (respectiv sărăturile înconjurătoare) ca să am dedesubt un sol care se încinge mai puternic (nisip sau pietriș). De lângă acesta încerc să identific niște avantaje topografice, fără să pierd prea multă altitudine. După ce am scanat atent împrejurimile pe GoogleEarth am găsit locația potrivită într-o strâmtură la doar câteva sute de metri de marginea sărăturii. Numele albiei secate („wadi” sau „oued” în lumea arabă) este Kadda Galeita. Referitor la altitudine, datele satelitare nu sunt precise aici din pricina mărimilor reduse, astfel în parte am conclus „după ochi” că acest loc va fi excelent pentru scopul meu. Pe lângă efectul general de canyon (pereții reflectă înapoi o parte din radiația solară), curbura concavă a cheilor este poziționată exact spre nord-west, de unde va bate pantele soarele puternic de după-masă. Deși ne aflăm în emisfera nordică, deoarece e vorba de zona intertropicală, în această perioadă soarele trece ușor spre nord deasupra țărâmului și în 21 iunie abaterea este exact cea mai mare.

În Djibouti măsurătorile meteorologice sunt deficiente. Se pare că în afara aeroportului din vecinătatea capitalei nu există deloc altă stație meteo, astfel orice altceva tangent se bazează pe aproximări ipotetice (atât prognozele regionale cât și diagramele climatice). Recordul absolut din capitală este 46 de grade Celsius (iunie și iulie), deasemenea cu doar câteva grade peste maximele medii a lunilor de vară, o caracteristică a latitudinilor joase.

În prezent la lacul Assal exploatarea sării se petrece la scară industrială, concomitent în ultimii ani se poate ajunge aici și pe drum asfaltat. Totuși, neexistând transport public de la drumul principal dinspre Tadjoura, turiștii având opțiuni limitate de a vizita depresiunea (în general doar în cadrul turelor organizate scumpe cu jeepuri și taxiuri), zona a rămas destul de izolată și aztăzi.

*Marea Galileei (-212 m), deseori menționată ca al doilea cel mai adânc bazin din lume este de fapt o parte a depresiunii mai mari a Mării Moarte. Cele două lacuri sunt legați de râul Iordan, deci nu se poate considera un bazin endoreic separat. Titlul de al doilea cel mai coborât lac însă rămâne necontestat.

Rezumatul activității de cercetare

Am aterizat în Djibouti în 18 iunie seara târziu și după două zile de odihnă, respectiv aclimatizare în zăpușeala capitalei, în 21 iunie dimineața devreme am pornit cu șoferul particular spre lacul Assal, care se află la circa 110 km vest de oraș.

După ce am părăsit drumul etiopian cu traficul aglomerat (multe tiruri), am continuat pe direcția Tadjoura, apoi am cotit spre stânga și am ajung la capătul drumului asfaltat pe malul sudic al lacului nu cu mult după 8 AM. De aici am început drumeția pe câmpul sărat spre targetul situat în interiorul cheilor.

Vremea era deja foarte caldă și a devenit apăsătoare până am sosit la locația aleasă în wadi după ora 10 înainte de amiază. Erau doar câțiva norișori, însă pâcla caracteristică de vară cauzat de vântul fierbinte și uscat khamsin era prezent. Totuși, până acum am simțit doar adieri slabe.

Loggerul protejat de folia de aluminiu cu bule de aer (am poziționat instrumentul cu ecranul spre sud), respectiv adăpostul Barani sub care am adăpostit senzorul, l-am montat curând pe un trepied a căror picioare au fost stabilizate cu ajutorul pietrelor din apropiere.

Coordinatele exacte sunt: 11.686346 N, 42.341225 E, altitudinea în jur de -130 m. Înălțimea senzorului deasupra solului este 160-170 cm. La 10:43 AM ministația meteo și-a început activitatea. Prima citire: 42.4 grade Celsius.

Am așteptat adăpostit la umbră în apropierea instalației până după-masa târziu, între timp verificând înregistratorul de mai multe ori și măsurând solul în jurul amiezii. Cu ceva noroc am reușit să prind în direct cea mai ridicată temperatură: 47.4 grade Celsius pe la 4 PM și am văzut 73.9 grade la suprafața nisipului pe la 1 PM. Cerul era parțial acoperit în perioada cea mai fierbinte, însă norii de nord-vest niciodată nu au reușit să mascheze soarele.

După o furtună de nisip care mi-a lovit tabăra seara devreme, am petrecut noaptea afară pe câmpul sărat, deplasându-mă înapoi la drumul asfaltat până dimineața unde șoferul m-a luat cu mașina. Seara și noaptea a fost extrem de cald, acest fenomen l-am perceput și mai deosebit ca fierbințeala din timpul zilei.

Nu am putut dormi (nici măcar odihni) deloc până spre zori de zi, deoarece temperatura nu a coborât niciodată sub cea a corpului uman, iar vântul fierbinte doar amplifica senzația. Între timp stratul de nori s-a extins. Temperatura minimă a acestei nopți a fost de 39.4 C!

Nopțile următoare le-am petrecut în oraș, făcând două ture separate în regiunea Ghoubbet-el-Kharab folosind mijloace de transport în comun: una în arealul vulcanic cu câmpurile de lavă recente în partea de vest al golfului iar cealaltă pe platoul mai înalt din sud-est. Din cauza proximității oceanului aerul din capitală e mult mai umed, având astfel un heat-index mai ridicat la aceași temperatură. Aici ești transpirat constant, în timp ce la lacul Assal khamsinul te mumifică de viu.

M-am întors să adun echipamentul în 26 iulie după-masa târziu (pâclă iarăși) și am găsit trepiedul în picioare pe fundul wadiului cu loggerul atașat funcțional și totul neatins. Cercetarea a fost un succes, toate datele s-au înregistrat corect. Maxima de 47.4 grade a primei zile nu s-a depășit ulterior dar s-a apropiat bine în 23 iunie cu 47.2 grade. Cea mai joasă maximă zilnică a fost de 44.3 grade în 22 iunie, în timp ce minima întregii perioade de măsurători a fost 33.3 grade Celsius în 25 dimineața.

În timpul petrecut în împrejurimile lacului Assal nu m-am întâlnit cu animale sălbatice în afară de patru cămile și ceva păsărele care scoteau sunete ascuțite în chei. Vegetația lipsește complet pe sărături și este deasemenea foarte săracă pe porțiunile nisipoase și pietroase. Fără arbori acacia, doar niște smocuri de iarbă izolate. La capătul drumului asfaltat sunt prezenți câțiva tineri afari care vând sare și alte minerale ca suveniruri, respectiv este ceva activitate la o exploatare chinezească. Aflându-ne în afara sezonului, nici un turist nu era prin zonă din cauza fierbințelii.

Instrumentele folosite pe teren

-Un înregistrator de temperatură LogTag UTRED30-16, cu domeniul de temperatură între -40, +99 de grade Celsius, precizia de +-0.5 de grade și rezoluția de 0.1 de grade

-Un termometru de precizie Greisinger GMH 2710-T, cu domeniul de temperatură între -199.9, +200 de grade Celsius, precizia de +-0.1 de grade și rezoluția de 0.1 de grade

-Un trepied foto cu rolul de suport pentru instrumente

-Un adăpost elicoidal de la Barani Design Technologies: https://www.baranidesign.com/

Va urma…

Interpretarea graficului înregistratorului de temperatură (programul LogTag Analyzer 3)

Prima zi (21 iunie)

A fost singura noapte când am petrecut timp semnificativ lângă echipamentul de măsurare în ued. Era pâclă în timp ce străbăteam sărăturile lacului Assal, vântul slab. Loggerul a început să înregistreze la 10:43 AM și prima citire se poate considera validă deoarece am așteptat suficient cu senzorul plasat sub adăpostul elicoidal pentru a se acomoda cu temperatura mediului înainte să apăs butonul de start. Cum am setat logarea la 2 minute (intervale scurte) curba temperaturii prezintă aspectul tipic de „fierăstrău” cu multe suișuri și coborâșuri mici în interiorul „valurilor” generale mari. Temperatura a urcat mai abrupt până la 14:17 după-masa când a atins 47 de grade, apoi a crescut mai încet până la 15:59 când a înregistrat maxima zilei de 47.4 grade Celsius (evoluție normală). În acest timp cerul a fost curat sau parțial acoperit, însă norii de nord-vest niciodată nu au reușit să mascheze soarele.

Am părăsit zona după 17:18 când temperatura deja era în scădere și soarele a fost ajuns de nori cu puțin înainte să dispară în spatele pereților văii. După ce am petrecut ceva timp în afara cheilor unde m-a luat prin surprindere o furtună de nisip după ora 18, mai târziu m-am întors la trepied să văd dacă a rezistat în vântul puternic (din fericire da). Acest eveniment coincide cu o scădere mai abruptă de 2.3 grade între 18:09 și 18:25 (de la 46.3 la 44.0 C), urmând o perioadă mai constantă, deși soarele era deja apus de aproape o oră.

După acesta scăderea a devenit mai naturală până la 2:57 când a atins 39.4 C, cea mai coborâtă temperatură a nopții. Înainte de ora 5 în zorii zilei s-a petrecut o încălzire ciudată de la baza deja foarte ridicată la 40.9 grade, apoi a început să scadă iar. Cea mai joasă valoare de 38.1 C s-a înregistrat cu puțin înainte de 8 dimineața, deja bine intrat în lumina zilei, însă probabil înainte ca razele soarelui să ajungă în defileu. Am petrecut această noapte în jurul lacului și am măsurat temperaturi similare cu aparatul digital ținut în mână (38-40 C între 0 – 6 AM). Între timp norii s-au îngroșat.

A doua zi (22 iunie)

Am părăsit zona în această dimineață și m-am întors doar în după-masa ultimei zile (26 iunie) pentru a aduna echipamentul. Această a doua zi este una mai aparte, deoarece deține cea mai joasă maximă (44.3 C la 15:15), cuprinsă între cele mai ridicate două minime (38.1, respectiv 37.6 C).

Acesta, precum și faptul că apar niște scăderi bruște seara devreme (iar între orele 18-19) sugerează că a fost vântos, foarte probabil o altă furtună de nisip. Totuși, atât maxima cât și minima menționată au fost înregistrate în intervalul obișnuit (după-masa, respectiv dimineața devreme).

A treia zi (23 iunie)

În cursul acestei zile eram într-o tură în partea vestică al golfului Ghoubbet, deci nu prea departe de lacul Assal (25 km față de chei). Dimineața a fost mai noros iar miezul zilei, respectiv după-masa însorit și foarte cald. Am măsurat 46 de grade traversând câmpul de lavă negru cu termometrul digital ținut în mână în timp ce vântul sufla moderat.

Începând de dimineața temperatura a urcat constant până la 15:03 când a atins maxima de 47.2 C, apoi, urmând o perioadă de regres ușor a atins iarăși aceași valoare ridicată la 16:25 după-masa. A doua culme a fost urmată instant de o scădere bruscă de 3 grade în doar 6 minute, apoi curba a devenit mai normală. Acesta aproximativ coincide cu timpul când eram spre sfârșitul drumeției și am observat niște nori convectivi mai dezvoltați în nord-vest. Probabil iarăși a fost doar vânt, fără precipitații. Putem deasemenea remarca în această zi o încălzire nenaturală de 3 grade între orele 21-22 (depășind iar 40 de grade), fără îndoială khamsin. Scăderea s-a instalat doar după miezul nopții, minima fiind de 35.2 C în zori de zi.

A patra zi (24 iunie)

În această zi temperatura are o evoluție normală, atingând 44.6 C la 15:03, urmând o ascendență constantă, iar după ora 16 a început scăderea, care – în afara unei încălziri modeste seara – nu a avut perturbări semnificative până la 5:05 dimineața când s-a înregistrat minima de 33.3 C. Acesta este și cea mai scăzută temperatură al întregului interval de măsurare. Aflându-mă în orașul Djibouti nu am informații concrete despre starea cerului deasupra zonei cercetate.

A cincea zi (25 iunie)

În această zi eram într-o altă drumeție în arealul Ghoubbet-el-Kharab, acum în partea sud-estică, astfel un pic mai departe de zona studiată (cam 45 km). Pâcla era mai slabă ca în zilele precedente, prin urmare puteam desluși conturul coastei vecine de pe marginea platoului.

Maxima s-a atins un pic mai devreme ca deobicei: 44.5 C la 14:29, urmat de un mic regres (aproape constanță), scăderea propriu zisă începând doar după ora 17 cu niște fluctuații mai bruște în prima jumătate de oră. S-a produs o încălzire de 2 grade seara și acum, apoi a urmat o perioadă descendentă mai puțin constantă până în zori de zi, când s-a înregistrat minima de 35.8 C.

A șasea zi (26 iunie)

Azi după-masa târziu m-am întors la lacul Assal pentru a aduna echipamentul. Era pâclă iarăși cu nori puțini pe cer (se vedea vag). Timing-ul era bun, deoarece am ajuns în chei doar după ora 18 când temperatura deja scădea, astfel având înregistrat și maxima acestei zile.

Apogeul de 46.1 grade a fost atins la 15:59, exact în același minut cu cele 47.4 C ale primei zile. Putem observa pe grafic o creștere abruptă de 1.6 grade dimineața devreme, respectiv o scădere nenaturală de peste 2 grade după ora 13 la amiază. Restul este o creștere mai mult sau mai puțin constantă până la ora 16, urmat de scădere. Ultima înregistrare a fost 43.6 C la 18:07 când am oprit aparatul.

Temperatura medie a perioadei de măsurare de 6 zile și 5 nopți în oued a fost 40.0 grade Celsius, o valoare deosebit de ridicată fără îndoială. Maximă medie a fost 45.7 iar minima medie 36.0 grade. În timp ce maxima e asemănătoare cu cele măsurate la stațiile meteo situate în cele mai fierbinți locații (Furnace Creek, Ahvaz, Basrah, Jahra, In Salah, Reggane, Sibi, Jacobabad), minima e mai ridicată ca oriunde pe glob, nicăieri fiind consemnate valori de peste 35 C în orice lună.

Concluzii generale

• Lacul Assal este una dintre cele mai toride regiuni a planetei, având climat similar cu Danakilul etiopian, unde media anuală cea mai ridicată (34.6 C) a fost observată la Dallol între 1960-1966
• Maximele se produc de obicei după-masa în jurul orelor 15-16 după o creștere mai mult sau mai puțin constantă
• După-masa târzie, respectiv seara este caracterizată de instabilitate și fluctuații mai mari, intensitatea vântului fiind cea mai mare în această perioadă
• Încălziri de 2-3 grade se pot întâmpla în orice parte al intervalului întunecat, depășind 40 de grade chiar și în zori de zi
• Amplitudinea zilnică este mică, în special pentru un deșert tropical. Acesta e cauzat în mare parte de vântul uscat și fierbinte khamsin care amestecă straturile. În timpul nopții norii pot menține dedesubt aerul încins, intensificând acest fenomen
• Sunt mai mulți nori dimineața și noaptea decât la amiază

Comparație cu stația meteorologică de la Aeroportul Internațional Ambouli

Conform informațiilor de pe site-ul Wunderground, dar menționat și de șoferul meu Houmed, temperatura în orașul Djibouti a atins 45 de grade Celsius în 21 iunie (orele 14-15), când maxima de 47.4 C a fost înregistrată în ouedul din depresiunea lacului Assal. Acesta este cu doar un grad sub maxima absolută a capitalei și cu siguranță a fost cauzat de khamsin. Deoarece valorile accesibile de la Ambouli sunt rotunjite, trebuie să lucrez cu acestea: în 21 iunie diferența este de 2.4 grade în favoarea lacului Assal.

Deasemenea 22 iunie a fost o zi foarte fierbinte în capitală când s-a ajuns la 44 C în aceași perioadă de după-masă devreme. Cum am petrecut această zi în oraș, pot să confirm și din experiența personală că într-adevăr, zăpușeala era extremă. Mai mult de atât, azi cele două culmi sunt foarte similare, loggerul meu măsurând cea mai coborâtă maximă în chei: 44.3 C

În 23 iunie diferența e mai mare, orașul înregistrând 42 grade, în timp ce lacul Assal 47.2 C: 5.2 grade. Dintre toate, 24 iunie a fost cea mai „moale” zi în capitală cu numai 37 de grade (dar probabil cu umezeală ridicată). Concomitent stația mea a ajuns la 44.6 C: 7.6 grade diferență, cea mai mare. În 25 gradele sunt mai apropiate, Djibouti atingând 41, în timp ce lacul Assal 44.5 C: 3.5 grade. În ultima zi (26 iunie) discrepanța devine iarăși mare: 39 vs 46.1 C: 7.1 grade.

Diferența medie dintre maximele celor șase zile este de 4.3 grade în favoarea lacului Assal. Datorită amplasamentului pe coastă aerul din Djibouti e mai umed cu un heat index ridicat chiar și cu numai 35-36 grade Celsius, în timp ce depresiunea lacului e mult mai afectată de khamsinul uscat.

Comparație cu Dallol (Danakilul etiopian)

Cum stația meteo de la Dallol a funcționat doar între 1960-1966 și datele sunt oarecum suspecte, această comparație va fi mai puțin concludentă.

Dacă luăm în considerare doar luna iunie, maxima medie din Dallol e cu un grad mai ridicată ca media celor șase zile monitorizate de mine în apropierea lacului Assal: 45.7 grade. Trebuie să menționez că am îndoieli serioase referitor la valoarea din Dallol, care comparat cu maxima absolută din iunie pare nenatural de ridicată, fiind numai 1-1.5 grade diferență între ele. Acesta este mult prea puțin, chiar și pentru 6-7 ani de măsurători. Cum am văzut destule tabele climatice dubioase în viața mea cu discrepanțe semnificative și între aceleași locații, opinia mea generală este că multe dintre ele se bazează pe algoritmi și nu provin de la stații meteo.

Întrebarea finală: Ar putea depresiunea lacului Assal bate recordul mondial în privința celei mai ridicate temperaturi a aerului? Nu putem exclude acest lucru, părerea mea însă este că limita superioară ar fi undeva între 50-52 grade Celsius aici. Cred că sunt șanse mai mari de a depăși minima de noapte cea mai ridicată, recordul actual fiind deținut de localitatea Khasab (Oman) cu 44.2 grade.

Consider această cercetare una de succes, de fapt este prima finalizată fără greșeală, toate zilele și nopțile fiind monitorizate corect.