Evaluarea datelor măsurate
Prima noapte pe teren (12-13 ianuarie)
Trepiedul cu termometrul de minimă atașat a fost amplasat în fundul bazinului în jurul orei 5 după masă. Cerul a fost senin, fără vânt, cu Soarele încă pe cer la vremea respectivă. Coloana de alcool al termometrului arăta -28 de grade Celsius. Curând instalația a ajuns umbrită iar până la 17:40 (când am părăsit depresiunea) temperatura aerului a scăzut la -33.5 de grade. În apropierea suprafeței zăpezii am măsurat -36 grade.
Prima parte a nopții a fost complet senin și calm în tabăra mea. După ora 3 (era aproape Lună Plină) am observat niște nori cirrus, apoi cirrostratus invadând cerul. În zori am măsurat -17 grade la nivelul capului și -23 la nivelul solului în apropierea cortului. În bazin erau -35 de grade dimineața (-37 la sol), în timp ce minima nopții a scăzut până la -41.9 de grade. Acesta va rămâne cea mai coborâtă valoare din întreaga perioadă de cercetare. În aceași noapte Tsetsen Uul (cea mai reprezentativă stație meteo din areal) a înregistrat o minimă de -38.4 de grade.
Intervalul 13-17 ianuarie
Am părăsit zona studiată în dimineața zilei de 13 ianuarie. Cum nu am logger ca să înregistrez curba temperaturii, singura valoare certă ce o să am după întoarcerea mea va fi minima pentru întreaga perioadă de lipsă. Am vizitat depresiunea pentru a doua oară în 17 ianuarie după masa, când am găsit indicele instrumentului oprit la -38.5 de grade Celsius. Nu pot să fiu sigur care noapte a produs această valoare, nu pot exclude nici faza mai târzie a aceleași dimineți când am plecat. Totuși, cel mai probabil s-a întâmplat în noaptea dintre 14-15 ianuarie, când Tsetsen Uul a înregistrat -37.2 de grade.
A doua noapte pe teren (17-18 ianuarie)
După masa starea cerului varia între complet însorit și parțial acoperit (cirrus-cirrostratus cu ceva altocumulus lenticularis) și mai cald ca în ziua de 12, cu temperatura de -21 de grade. Seara a început bine (senin și calm), însă mai târziu a devenit vântoasă. Fără nori până dimineața, însă vântul intensificat a distrus complet inversiunea de temperatură al bazinului. Astfel, temperatura a urcat de la minima de -40.9 de grade până la peste -20 înainte de răsărit. Același tipar se poate observa și în statistica lui Tsetsen Uul, care a înregistrat un -36 undeva în prima parte a nopții, încălzindu-se ulterior până la -19 de grade până dimineața.
Intervalul 18-22 ianuarie
Am părăsit zona cercetată în dimineața zilei de 18 ianuarie și m-am întors aici în după masa lui 22 ianuarie, când am găsit indicele termometrului la -39.6 de grade Celsius. Acesta aproape sigur s-a întâmplat în dimineața zilei de 19 ianuarie, când Tsetsen Uul a înregistrat -35.6 de grade.
A treia (ultima) noapte pe teren (22-23 ianuarie)
Întreaga zi a fost în general frumoasă, deasemenea mult mai cald, cu temperatura după amiezii de -16 grade. Doar brize slabe intermitente, însă cirrus și cirrostratus subțiri acopereau cerul parțial mai constant. Această situație a continuat și în cursul nopții, când cerul a fost înstelat, dar ușor palid. Fără vânt până dimineața. Am măsurat -17 grade lângă cort în zori, o valoare suprinzător de ridicată, dat fiind faptul, că în același loc era cu 2 grade mai frig seara devreme (!) În depresiune indicele termometrului de minimă era oprit la -36.8 de grade, iar temperatura pe moment era deasemenea apropiată de această valoare (în jur de -36 de grade). Acesta a fost o noapte bună, (foarte probabil ar fi prezentat curba de temperatură caracteristică) dar din cauza temperaturii de start ridicată nu a putut să coboare la valori extreme, în ciuda amplitudinii de 20 de grade.
Însă cea mai impresionantă întâmplare a fost când am coborât într-o mică depresiune situată între dune, chiar în apropierea cortului meu. Cu siguranță nu mai adâncă de 10 metri, iar suprafața bazinului hidrografic era de talia unui teren de fotbal. La marea mea surpriză în fundul acestei banale concavități temperatura la nivelul capului a fost de -37 de grade Celsius dimineața la ora 8 (deja -35 în prima parte a nopții), deci cu 20 de grade mai puțin ca pe coama aflată la doi pași și chiar puțin mai rece ca în bazinul principal cu suprafața de colectare de sute de ori mai mare! În același timp temperatura din vecinătatea solului era -39 de grade.
Concluzii generale
Comparat cu Tsetsen Uul stația Burgastyn Els a înregistrat minime mai coborâte în toate cele cinci intervale descrise mai sus. Cea mai mică diferență a fost 1.1 de grade, cea mai mare 4.9 de grade , iar media 3.0 de grade Celsius. În trei din cinci cazuri diferența a fost mai mare de 3 grade. După statistica de pe Ogimet Tsetsen Uul avea doar 8 cm de zăpadă la vremea respectivă, în timp ce bazinul studiat avea în jur de 20 cm. Părerea mea e, că asta „îmi” dădea un avantaj de 1-2 de grade, dar nu și peste 3 grade.
Se poate observa, că cele trei diferențe mai mari coincid cu cele trei nopți mai reci al depresiunii mele, pe când cele două cu discrepanțe mai puțin impresionante reprezintă cazurile, când gerul era mai puțin puternic în bazinul de altitudine.
Cea mai radicală concluzie rezultă din comparația dintre depresiunea mică din apropierea taberei mele și al bazinului principal, mult mai mare studiat. Adevărat că vorbim doar de o singură noapte, însă deoarece cele două locații sunt foarte apropiate, grosimea și consistența stratului de zăpadă era asemănătoare iar condițiile generale caracteristice, sunt puternic înclinat să cred, că, cam același lucru s-ar întâmpla în cursul oricărei nopți cu potențial decent de inversiune. Pe lângă asta mai cred, că majoritatea concavităților cu formă și mărime asemănătoare (foarte comun în acest deșert) se vor răci în același mod ca cel observat de mine.
Acest caz este foarte interesant în special, fiindcă locația este chiar în șa, nu într-o masă de aer răcit deja anterior, cum ar fi undeva în interiorul sectorului endoreic al bazinului mare. Foarte probabil tot acest impresionant „picaj de temperatură” rezultă din potențialul topografic de scară mică. Pe lângă acestea, concavitatea nici nu are un sky view factor excelent, o parte însemnată a pantelor depășind 20 de grade înclinație.
Am trei concluzii principale referitor la cele menționate mai sus:
-Prima e că (referitor la suprafața de colectare) mărimea nu prea contează deloc
-Al doilea e că o adâncime de 8-10 de metri este sufiecient pentru a se apropia de potențialul maxim de inversiune. Scăderea de temperatură se va produce mai abrupt ca în bazinele mai adânci.
-Al treilea e că, în ciuda sky view factor-ului mai modest, pantele relativ abrupte sunt potrivite (poate chiar necesare?) pentru formarea rapidă și eficientă al „lacurilor de ger”.
Per total acest sezon a fost unul mai modest, fără a singură noapte într-adevăr bună în timpul perioadei de cercetare, însă învățătura primită în ultima m-a compensat pentru lipsa de minusuri. O întoarcere în zonă (să sperăm cu toate aparatele necesare de această dată) este probabilă.
