Intro: mare sau lac?

În ciuda numelui, Marea Caspică de fapt este un lac imens, deoarece e complet înconjurat de teren uscat, neavând legătură cu mările sau oceanele. Pe lângă mărimea uriașă (cu cei 37100 km pătrați e pe departe cel mai mare lac din lume) posedă încă o particularitate: suprafața ei se află cu 28 metri sub nivelul mării. Chiar dacă se situează în climat arid, salinitatea sa e mult mai scăzută ca cea a oceanelor (cam o treime), în principiu datorită afluxului de apă dulce prin fluviul Volga. În jurul lacului, mai ales în partea de nord se află o câmpie întinsă numită „Șesul Caspic”, o zonă plată acoperită de iarbă și arbuști rezistenți la secetă.

Centrat pe industria țițeiului, orașul Aktau se află pe malul estic al „mării” și e capitala provinciei Mangystau din sud-vestul Kazahstanului. Vara climatul amintește de cel mediteranean (cald spre fierbinte cu precipitații puține), coasta fiind frecventată de localnici în perioada de vacanță. Turismul internațional abia a început să prindă aripi, astfel e o opțiune excelentă pentru călătorii dornici de o experiență de plajă unică și mai puțin aglomerată. Deasupra „fundației sovietice” caracteristic (străzi largi, structuri rectangulare, memoriale eroice) Aktaul din ziua de azi prezintă o atmosferă relaxantă, încercând să se conecteze la standardele vestice.

Alegerea țintei

Comparat cu moralul meu de muncă obișnuit în ceea ce privește cercetarea climatelor extreme, acesta nu era o călătorie planificată cu mult timp înainte, ci era mai aproape de o decizie de ultima oră. Cu timpul liber mai limitat, am ales o țintă ceva mai „ușoară”, atât din punct de vedere fizic, cât și financiar.

Cu un atașament aparte pentru cele mai coborâte suprafețe uscate ale planetei de o viață, Depresiunea Karagiye din sud-vestul Kazakhstanului s-a dovedit a fi cea mai bună alegere în acest context. Fundul bazinului semi-deșertic se situează cu 132 metri sub nivelul mării, reprezentând cel mai coborât punct al Kazahstanului și se poziționează pe locul cinci din lume după Marea Moartă (Israel-Iordania), Lacul Assal (Djibouti), Depresiunea Turpan (China/ Xinjiang), respectiv Depresiunea Qattara (Egypt).

Din perspectiva celor mai fierbinți locații ale planetei în sensul absolut nu se poate considera o locație de „clasament superior”, însă dacă luăm în considerare latitudinea destul de ridicată (43 N) vara are un potențial de livrare decentă. Proximitatea de coastă (20-40 km) nu prea afectează încălzirea din timpul zilei, deoarece regiunea are un climat continental, briza marină deseori fiind anihilată de vânturile uscate estice, care suflă dinspre deșerturile din interior.

Moderat de mare, Aktau însuși are o medie a maximelor de vară în jur de 31-32 grade, recordul absolut de 44 de grade Celsius fiind înregistrat în luna august (după Wikipedia). Nu am acces la statisticile meteo a locațiilor din interiorul regiunii Mangystau și nici nu sunt sigur, dacă există stații reale în afara capitalei în împrejurimile mai apropiate.

Concavitatea aleasă are o amplasare topografică specială, fiind literalmente o „depresiune în depresiune”, deoarece Marea Caspică învecinată deja se află sub nivelul mării, iar Karagiye coboară cu încă 100 de metri sub nivelul marelui lac.

Referitor la locația exactă a cercetării am ales un loc care se situează cât se poate de departe față de coastă (37-38 km), în același timp aflându-se la cea mai mică altitudine (-132 m). Deasemenea, o să încerc să așez trepiedul pe suprafață nisipoasă, care poate spori un pic încălzirea din timpul zilei, față de lutul mai compact sau crusta de sare reflectantă (pată albă pe imaginea din sus).

Punctul minim poate fi atins cel mai simplu pornind de pe drumul Aktau-Zhanaözen (asfalt turcesc nou), de unde se află la vreo 10 km spre sud, sud-est, la poalele abruptului estic al bazinului.

Rezumatul activității de cercetare

Avionul a aterizat la Aktau în 11 august dimineața devreme, cu puțin înainte de răsăritul soarelui. Prognoza optimistă m-a grăbit să ajung în fundul Depresiunii Karagiye și să instalez aparatura de măsurare cât mai repede posibil. Totul a decurs bine, localnicii erau dornici să ajute și chiar dacă nu am dormit aproape nimic în timpul zborului, pregătirea rapidă a fost eficientă. Astfel în jurul orei 9 o mașină m-a lăsat pe drumul Zhanaözen conform cerinței mele, chiar la punctul de belvedere spre depresiune. De aici am început drumeția spre fundul bazinului.

Înainte de ora 10 deja era foarte cald, cerul complet senin și doar vânt slab. După ce am șerpuit prin terenul fragmentat, caotic al pantei, am continuat mersul pe porțiunea plată, uneori traversând teren argilos mai solid, alteori zone sărate mai moi, cu vegetație în general sărăcăcioasă. Găsind un loc nisipos potrivit în fund, am montat înregistratorul de temperatură pe trepied pe la 12:30. Coordinatele exacte sunt: 43.490923 N, 51.838903 E, altitudinea -130 m. Distanța senzorului față de sol este de 170 cm. La 12:42 stația meteo și-a început activitatea. Prima citire: 36.6 drage Celsius.

Am așteptat lângă echipament până după ora 5 după-masa ca să observ creșterea temperaturii live în cea mai fierbinte parte a zilei. Maxima a atins 40.1 grade Celsius la 16:48, în timp ce am măsurat 64.3 grade Celsius la sol pe la 13:30 în perioada cu unghiul de incidență al soarelui maxim. Înainte să plec am securizat trepiedul cu un sac umplut cu pământ pentru a putea face față și condițiilor mai vântoase.

Am petrecut noaptea într-un cort „plasă-țânțari” la mai puțin de 1 km de stația meteo, lângă un morman de nisip consolidat. În ciuda cerului senin – în parte din cauza vântului – , noaptea era caldă, minima coborând doar la 28.9 grade Celsius. Am părăsit zona studiată în zori și m-am întors aici să adun echipamentul patru zile mai târziu, în 16 august după-masa. În intervalul intermediar, pe lângă Aktau am călătorit și în alte locații al peninsulei Mangyshlak (așezarea Shetpe, coasta caspică), unde am întâmpinat condiții similare cu fierbințeală, uscăciune și lipsa aproape completă a norilor.

Pe 16 august am traversat Depresiunea Karagiye, pornind drumeția din cealaltă parte (drumul Kuryk), ajungând la zona studiată după ce am trecut prin câmpia de sare situată pe fundul bazinului. Vremea a fost în general însorită dar ceva mai puțin fierbinte ca în prima zi, deși încă departe de confortabil. Am găsit instrumentul la locul lui funcțional cu toate datele înregistrate corect. Maxima absolută (40.6 grade Celsius) a depășit cu jumătate de grad recordul primei zile în 12 dar și în 13 august, în timp ce cel mai „slab” vârf s-a instalat în 15 august (36.0 grade). Valoarea cea mai coborâtă a fost înregistrată în 16 august dimineața, când temperatura a scăzut la 19.3 grade Celsius, pe departe cea mai rece noapte.

În timpul vizitei mele în depresiune am întâlnit câteva gazele, cămile și cai, respectiv păsări în părțile cu vegetație mai bogată. Șopârle mici, câțiva gândaci și o specie de păianjen de dimensiune medie (noaptea) au fost deasemenea prezenți. Nu am văzut oameni deloc în întregul areal dintre cele două drumuri asfaltate (Zhanaözen și Kuryk).

Instrumentele folosite pe teren

-Un înregistrator de temperatură LogTag UTRED30-16, cu domeniul de temperatură între -40, +99 de grade Celsius, precizia de +-0.5 de grade și rezoluția de 0.1 de grade

-Un termometru de precizie Greisinger GMH 2710-T, cu domeniul de temperatură între -199.9, +200 de grade Celsius, precizia de +-0.1 de grade și rezoluția de 0.1 de grade

-Un trepied foto cu rolul de suport pentru instrumente

-Un adăpost elicoidal de la Barani Design Technologies: https://www.baranidesign.com/

Va urma…

Interpretarea graficului înregistratorului de temperatură (programul LogTag Analyzer 3)

Prima zi (11 august)

Acesta este singura zi când am petrecut timp semnificativ în apropierea echipamentului de măsurare. În timpul drumeției spre fundul depresiunii cerul era complet senin, vântul (estic) slab spre moderat și aceste condiții au continuat toată ziua. Loggerul a început măsurătorile continuu la 12:42, prima citire a fost 36.6 grade Celsius. Cum am setat logarea la 2 minute (intervale scurte) curba temperaturii prezintă aspectul tipic de „fierăstrău” cu multe suișuri și coborâșuri mici în interiorul „valurilor” generale mari. 

În general temperatura a urcat constant până la 16:48, când maxima de 40.1 grade Celsius a fost atinsă. Eram prezent, așteptând într-un scaun de camping și am observat calm total, respectiv vânt slab în cea mai caldă perioadă a după-amiezii. Scăderea evidentă a început după 19:30 și a continuat până la 23:30, când temperatura a atins 29.0 C. După acesta curba devine neregulată, atingând minima nopții cu puțin înainte de miezul nopții (28.9 C), ulterior urcând înapoi la 31.6 C. Cum nu erau nori (am constatat cer înstelat prin pânza transparentă a cortului), perturbarea a fost cauzată cu siguranță de vânt. În partea finală a nopții, înainte de plecare, am verificat aparatul încă o dată, când am citit 29.9 C la 5:10.

A doua zi (12 august)

Cea mai mare parte din această zi am petrecut-o în Aktau, ajungând în oraș pe la 11:30, făcând autostopul de pe drumul Zhanaözen la nord-est de depresiune. Condițiile complet senine au continuat, după-masa era deosebit de cald chiar și în apropierea mării.

Graficul arată o diagramă regulată de-a lungul întregii zi, temperatura urcând continuu până la atingerea maximei (40.6 grade Celsius) la 15:32, care este și cea mai ridicată valoare a întregii perioade de măsurare. Vârful mai precoce (posibil) a fost cauzat de faptul că vântul nu era dominant estic după-masa, astfel briza marină ar fi putut să contracareze încălzirea mai departe.

Scăderea evidentă a început iar pe la 19:30 și a ținut până la 23:10, când s-a atins 28.7 C. Un model foarte similar cu combinația zi-noapte precedent, completat de iregularitatea ulterioară (cu siguranță iar vânt). Diferența majoră e că minima a coborât acum la 24.5 C dimineața devreme (5:52).

A treia zi (13 august)

Azi am părăsit Aktau și am călătorit cu trenul în localitatea Shetpe, unde am vizitat inselbergul numit „Ayrakty”. Am ajuns în zonă după ora 15 și nu am observat nori în perimetru întreaga zi. După-masa am măsurat instant 38-39 C (rotind cablul aparatului de precizie la nivelul capului) la altitudinea de 70-80 metri. Vântul a fost slab până seara (chiar și pe platoul înalt), în cursul nopții însă s-a intensificat considerabil. Cerul a rămas senin.

Posibil din pricina că vântul a devenit iar sud-estic, maxima (40.6 grade Celsius a doua oară, egalând recordul precedent) s-a instalat la 16.52, foarte similar cu situația din prima zi. Scăderea evidentă a început pe la ora 20 și cu excepția unei scurte perioade cu instabilitate între orele 22 și 23 a continuat destul de constant până dimineața (7:02) când s-a atins minima de 26.3 C.

A patra zi (14 august)

Începând noaptea, această zi a fost una vântoasă și un pic mai puțin fierbinte ca precedentele, care erau foarte asemănătoare termic. M-am plimbat în împrejurimile localității Shetpe (Ayrakty și Sherkala), observând o lipsă aproape completă a norilor. În prima parte a după-amiezii m-am deplasat mai aproape de Aktau la plaja numită „km 43”, unde cerul a devenit parțial acoperit de nori.

Partea de zi a diagramei arată iar normal, atingând maxima de 38.1 grade Celsius la 15:50, respectiv 15:58. Acum însă scăderea evidentă a început mult mai repede (briză?), pe la 17:45 și a ținut până la 21:10, când s-a atins 30.0 grade. De aici curba e mai neregulată (bănuiesc vânt iarăși), dar în general a coborât până dimineața, când s-a atins 24.5 C la 6:54.

A cincea zi (15 august)

Dormind pe plajă, dimineața am continuat drumeția spre drumul principal, de unde am ajuns înapoi în Aktau cu autostopul înainte de amiază. În oraș a fost însorit cu ceva altocumulus împrăștiați, temperatura mai puțin fierbinte ca înainte. Vântul era mult mai blând ca ieri în zona Sherkala.

Partea de zi a diagramei arată normal și acum, atingând vârful de 36.0 grade Celsius la 15:54, acesta fiind „cea mai slabă” maximă a întregii perioade de măsurare. Scăderea evidentă a început pe la 18:45 de această dată și s-a ținut fluid până spre ora 22, când s-a atins 28.0 C. Apoi coborârea a devenit mai puțin regulată cu niște urcușuri și coborâșuri bruște în timpul nopții, însă per total tendința generală a fost evident în jos. Minima s-a instalat la 5:52 dimineața și era mult mai scăzută ca precedentele: 19.3 grade Celsius.

A șasea zi (16 august)

Azi m-am întors să adun echipamentul de măsurare, de această dată pornind excursia de pe drumul Kuryk, situat în cealaltă parte față de depresiune (sud-vest). La începutul după-amiezii am traversat în lățime câmpia de sare, înainte de a ajunge la stația meteo. Au fost niște nori ici-colo, dar pe ansamblu era mai mult soare decât umbră. Am oprit loggerul la 18:40, când ecranul arăta 33.9 grade Celsius. În această parte finală a după-amiezii am observat nori de ploaie convectivi spre sud, sud-est, probabil între mare și bazin.

Graficul acestei zile arată deasemenea relativ normal, însă se poate discerne un pic de „grabă” , deoarece maxima de 36.4 grade Celsius s-a instalat mai devreme ca de obicei: 15:06. Atribui acest fapt iarăși schimbării direcției vântului (briza marină), care a început să contracareze căldura după-amiezii.

Media temperaturilor maxime al intervalului studiat de șase zile este de 38.6 C, în timp ce media minimelor celor cinci nopți intermediare e 24.7 C, ceea ce dă o amplitudine medie de 13.9 grade Celsius. Această combinație este peste nivelul celor mai fierbinți locații din Europa pentru luna iulie, situându-se mai aproape de deșertul Karakum din Turkmenistan sau sud-estul Turciei la granița cu Siria. Totuși, acesta nu poate fi considerată a generalitate fixă, deoarece această vară a fost mult mai caldă ca de obicei în multe părți, în special zona mediteraneană.

Concluzii generale

• Cerul este de obicei senin fără diferențe semnificative între zi și noapte
• Creșterea temperaturii din timpul zilei este constantă și regulată, atingând maxima între orele 15 și 17 după-masa, mai repede în cazul unei influențe a brizei marine.
• Seara și prima parte a nopții e mai puțin vântos cu o scădere mai abruptă și fluidă a temperaturii ca după miezul nopții, când perturbațiile sunt caracteristice.
• Amplitudinea zilnică este medie (11-17 grade), chiar ușor mică pentru o regiune aridă pe timp de vreme senină, în parte cauzat de altitudinea scăzută, unde atmosfera mai groasă poate stoca mai multă căldură în timpul nopții.
• Comparat cu latitudinea relativ ridicată (43 N) e o zonă deosebit de fierbinte, mai aproape de nivelul deșerturilor subtropicali.

Comparație cu stația meteorologică din Aktau

Situându-se pe coastă, Aktau beneficiază de efectul de moderare al Mării Caspice, astfel, în cazul vremii însorite, temperaturile maxime sunt în general cu câteva grade mai scăzute decât cele înregistrate mai spre interior. Dacă o comparăm (vezi tabelul Ogimet) cu valorile stației mele din Karagiye, diferența medie între cele două e de 4.4 grade în favoarea depresiunii. Cea mai mare discrepanță (5.7 grade) s-a petrecut în 16, iar cea mai mică (2.1 grade) în 13 august.

Această diferență mică din urmă a fost cauzat cu siguranță de vântul estic sau sud-estic, care a anihilat briza de mare chiar și în apropierea coastei, în timp ce în alte zile atmosfera orașului a fost moderat de curenții marini mai răcoroși. Cum altitudinea scăzută a depresiunii îi conferă un avantaj de circa un grad față de nivelul Aktau-ului, cele 38.5 grade ar însemna 39.5 la -130 metri, ceea ce este abia la un grad distanță față de valoarea de 40.6 grade Celsius măsurată de stația mea.

Adaugând avantajul de 4.4 grade la media maximelor din Aktau (vezi tabelul Wikipedia) pentru lunile iulie și august va rezulta o maximă medie de 36.3, respectiv 35.3 grade Celsius pentru Karagiye, în timp ce adaugând cele 2 grade diferență (dominanță estică) la maxima absolută a orașului (44 grade) va rezulta un potential de record ipotetic în jur de 46 de grade Celsius pentru depresiune.

Completare: Am verificat anterior statisticile meteo ale aeroportului Aktau la secțiunea history pe site-ul Wundergound (acum indisponibil) și am văzut 37, 37, 39 grade Celsius (valori rotunjite) pentru zilele 11, 12, 13 august. Cum aeroportul e un pic mai departe de mal, valorile ușor mai ridicate sunt de înțeles.

Comparație cu cele mai fierbinți locații din Europa

Referitor la temperaturile ridicate extreme, această vară a fost printre cele mai brutale de la începutul măsurătorilor meteorologice de încredere. Domurile de căldură extinse au afectat bazinul mediteranean în valuri succesive atât în iulie cât și în august, urcând mercurul din termometre la nivel de recorduri sau în apropierea acestora în multe locații. Cel mai afectat a fost coasta Africii de nord (Algeria, Tunisia), respectiv insula Sardinia și sudul Spaniei unde aerul s-a încins până la 45-49 grade Celsius.

Această cantitate de căldură e cu 10-15 grade peste media maximelor de vară a zonelor menționate, mai concret la nivelul din Valea Morții sau al faimosului granițe triple Iran-Irak-Kuweit, adică arealele cele mai fierbinți de pe planetă. Luând acest lucru în considerare, în situația actuală nu se poate face o comparație viabilă între Europa de sud și zona studiată de mine. Referitor la maximele medii pe o perioadă mai extinsă, Karagiye probabil se aseamănă cu cele mai calde regiuni din Andaluzia (deci din întreaga Europa), unde sunt 35-37 grade în iulie și august, iar potențialul de record absolut ar putea fi undeva între 46-48 de grade Celsius, deasemenea similar.

Pe ansamblu, pentru un „plan rezervă” cercetarea a decurs cât se poate de bine, atât condițiile cât și rezultatele se pot considera decente pentru context.