Interpretarea graficului înregistratorului de temperatură (programul LogTag Analyzer 3)
Prima noapte (14 ianuarie)
Am instalat echipamentul de măsurare pe fundul bazinului închis în a doua parte a nopții pe condiții de cer senin și calm. Loggerul setat la intervale de 5 minute a fost pornit la ora 2:26, prima citire arătând -32.5 grade Celsius. A doua valoare este -33.2, care rămâne constantă în următoarele 20 de minute, astfel este posibil ca și temperatura de debut să fi fost de fapt aceași. Am părăsit trepiedul pe la 2:40 și m-am reîntors aici dimineața devreme. În timpul mersului pe jos de la cortul meu situat la circa 2.5 km distanță, am măsurat în pasul sudic între -26, -27 de grade Celsius cu aparatul Greisinger ținut în mână, observând și ceva vânt acolo. Noaptea a rămas complet înstelată iar pe fund domina același calm ca în timpul instalării.
Totuși, temperatura nu a fost mai coborâtă în zori decât înainte, aparatul arătând -32.5 grade la prima verificare. Minima înregistrată a fost -34.1 grade Celsius și s-a petrecut la 5:31, respectiv 5:36. O curbă de noapte destul de constantă. Există însă două aspecte mult mai interesante, una fiind inversiunea termică slabă în acest context, de doar 6, max 7 grade față de pas, iar cealaltă e lipsa completă a brumei și a chiciurei, ceea ce denotă o umiditate extrem de scăzută. Am părăsit bazinul după răsărit. Întreaga zi a rămas senin cu vânt slab chiar și pe culmile adiacente. Maxima, pe care am văzut-o după ce m-am întors a doua dimineață, a atins -16.3 grade Celsius la 14:56. Asta înseamnă o amplitudine destul de mare (17.8 grade), ceea ce era de așteptat la un bazin de altitudine.
A doua noapte (14-15 ianuarie)
A fost înstelat iarăși, vântul însă a devenit mai activ spre sfârșitul nopții. Înainte de această instabilitate am măsurat -27 de grade în cort, așteptându-mă să văd o minimă și mai rece în bazinul endoreic. Nu a fost așa, cea mai joasă temperatură produsă fiind de numai -33.6 grade Celsius (la 5:21 și 5:26), deci jumătate de grad mai puțin decât cel anterior. Deoarece aceste două nopți reprezintă condiții anticiclonice caracteristice, cred că generalizarea referitor la inversiunea termică relativ slabă al acestui loc în context fără strat de zăpadă este foarte plauzibilă.
În timp ce mă aflam acolo, înainte de răsărit am observat primii nori cirrus înaintând dinspre vest. Am părăsit depresiunea curând, iar pe la amiază și tabăra mea. Ziua a fost în general frumoasă dar câteodată mai vântoasă, cerul fiind parțial acoperit de cirrus și cirrostratus, cu ceva îngroșare după masa. Mi-am petrecut timpul la circa 10 km distanță spre sud de zona cercetată, dormind în iurtă cu localnicii. Maxima acestei zile a atins -13.1 grade Celsius la 14:06, care cuplat cu minima din zori dă a amplitudine de 20.5 grade.
A treia noapte (15-16 ianuarie)
De acum încolo nu mai vizitez locul studiat până în ultima zi când voi aduna echipamentul, însă voi rămâne în vecinătatea acestuia (nu mai mult de 15 km) în majoritatea timpului. Dimineața am măsurat -20.7 grade lângă iurtă cu instrumentul mobil. Cerul a fost mai înnorat, acoperit sau variabil, cu intensificare a vântului după masa devreme când au fost și ceva ninsori foarte slabe ici-colo, acoperind unele părți cu o cuvertură subțire de câțiva milimetri grosime. În a doua parte a zilei cerul s-a curățat.
Diagrama confirmă instabilitatea vremii, curba fiind mai puțin regulată, respectiv prezentând o amplitudine mai modestă. Minima a atins -25.6 grade Celsius la 9:25, în timp ce maxima -18.2 la 13:36, secundul fiind de fapt mai rece decât orele serii a zilei precedente. Amplitudinea de 7.4 grade e cea mai slabă din întreaga perioadă de cercetare.
A patra noapte (16-17 ianuarie)
Deși frumos în prima parte, cerul s-a acoperit iar în timpul nopții. Curba reflectă acest lucru, astfel minima de -31.5 grade Celsius s-a atins deja seara la 23:16. Dimineața am măsurat -20.8 grade lângă iurtă sub un cer noros. Pătura de nori a persistat și în cursul zilei în întreaga împrejurime, incluzând satul Ulaantolgoy unde am făcut o vizită cu mașina. În general vântul a fost moderat.
Maxima a atins -10.9 grade Celsius la 13:56, asta fiind cea mai ridicată temperatură a întregii cercetări. Amplitudinea de 20.6 grade este deasemenea cea mai mare, depășind ușor cel din 15 ianuarie. Totuși, acesta nu se poate considera o producție endogenă adevărată ca cele formate pe condiții de vreme stabilă, fiind vorba și de schimbarea maselor de aer.
A cincea noapte (17-18 ianuarie)
Aceasta a fost cea mai vântoasă, mai precis a doua parte când într-o vreme am observat că acoperișul iurtei se zdruncina. Dimineața cerul a fost senin, dar din cauza instabilității temperatura a fost chiar mai puțin coborâtă ca în precedentele două mai noroase: -19.4 grade. Minima s-a atins iar în prima parte a orelor întunecate: -27.5 grade Celsius la 23:21 când condițiile erau mai stabile, în timp ce după aceea temperatura a urcat cu 10 grade întregi în intervalul dominat de vânt.
Maxima s-a produs la 14:16 când temperatura a urcat la -12.2 grade, acesta fiind a doua cea mai ridicată temperatură a cercetării. Azi cerul a fost extrem de strălucitor, chiar mai transparent ca în 14 ianuarie, cu doar niște nori orografici izolați deasupra culmilor mai înalte din depărtare. A rămas moderat vântos toată ziua. Amplitudinea de 15.3 grade se poate considera mediocră.
A șasea noapte (18-19 ianuarie)
Pe departe cea mai rece noapte la iurtă. Cerul a rămas înstelat și nu am observat nimic mai mult de adieri slabe ale vântului. Dimineața am măsurat -26.8 grade. De această dată am observat și brumă pe suprafețele expuse, deci umiditatea era mai ridicată ca înainte. Mă așteptam iarăși să am o temperatură mai joasă în bazinul fără scurgere (cel puțin -33 să fiu concret), dar surprinzător minima nu a coborât sub -31 de grade Celsius, întărindu-mi convingerea referitor la inversiunea termică slabă a acestei combinații între altitudine mare + lipsa stratului de zăpadă.
Cea mai coborâtă temperatura s-a produs la 7:21 și 7:26 dimineața după o curbă de noapte relativ regulată cu ceva fluctuații moderate între orele 1 și 4. Părăsind iurta, la începutul drumului de întoarcere spre Khovd m-am dus să adun echipamentul de măsurare. Loggerul a fost oprit la 10:18, ultima valoare de pe ecran fiind -25.4 grade Celsius. În această perioadă era calm, cerul fiind parțial acoperit de ciri și cirrostrați.
Temperatura medie a perioadei de cercetare (6 nopți/ 5 zile) a fost -22.5 grade Celsius, cu media minimelor de -30.6, respectiv a maximelor de -14.1 grade. Amplitudinea medie este 16.3 grade.
Concluzii generale
- Bazinele de altitudine situate în partea adăpostită a culmii principale al Altaiului Mongol sunt caracterizați de ierni foarte uscate, primind cantități infime de ninsori, astfel deseori rămân fără strat de zăpadă în cea mai mare parte a sezonului rece. Radiația solară puternică, precum și vântul mai activ caracteristic zonelor înalte ajută deasemenea la menținerea uscăciunii, sublimând subțirelul strat de puf alb. Acesta combinat cu anticiclonul dominant face ca regiunea să reprezinte una dintre cele mai bune contexte pentru a produce cele mai coborâte temperaturi în lipsa stratului de zăpadă.
- Inversiunile de temperatură formate în fundul bazinelor sterpe nu sunt deosebit de puternice, pantele și culmile adiacente răcindu-se aproape la fel de tare în timpul nopții. Cauza principală în acest sens este probabil mai degrabă absența stratului de zăpadă decât altitudinea în sine, deasemenea poate și faptul că platoul întreg se află parțial scufundat în stratul de inversiune.
- Comparat cu contexte topografice asemănătoare situate la elevații mai mici maximele sunt mai ridicate, în timp ce minimele pot fi apropiate.
- Aerul este foarte uscat pe platoul înalt, uneori și noaptea, împiedicând formarea brumei și a chiciurei chiar și la temperaturi extrem de scăzute.
- Iarna vântul de obicei nu este tare.
Comparație cu minimele înregistrate la stațiile meteo locale situate deasemenea în regiuni fără strat de zăpadă
În timpul șederii mele am vizitat stațiile meteorologice din Möst, Mönkhkhairkhan și Khovd, unde m-am interesat de parametri observați în aceste zile de iarnă mai geroase. Khovd (Khovd aimag/ 1406 m) și Ömnögobi (Uvs aimag/ 1590 m) au înregistrat ambele -28.7 grade în 14 ianuarie, cel de-al doilea coborând la -31.2 în ziua precedentă, în timp ce Nogoonnuur (Bayan Ölgiy aimag/ 1480 m) a măsurat -26.2, respectiv -30.8 grade în 13 ianuarie. Möst (Khovd aimag/ 2020 m) a atins -30.1 grade în 14 ianuarie, fiind un pic mai moderat atât în 13 cât și în 15, în timp ce Mönkhkhairkhan (Khovd aimag/ 2090 m) era mai rece în 13 ianuarie (-30.3), atingând doar -28 în noaptea următoare.
Cea mai geroasă stație care nu a raportat strat de zăpadă în acest interval este Tsetsegnuur (Khovd aimag/ 1715 m), localitate situată într-un bazin intermontan închis: -34.4 grade Celsius în 14 ianuarie. Acesta este chiar ușor sub minima înregistrată de loggerul meu. Totuși, verificând imaginea de satelit pentru această zi am remarcat că bazinul Tsetseg (colțul de jos-drept al imaginii de sus) este de fapt acoperit cu un strat subțire de zăpadă în cea mai mare parte. Asta nu înseamnă că ei au transmis informație incorectă, deoarece observatorii sunt obligați să raporteze grosimea stratului existentă la riglele din platforma meteo. Zăpada deseori dispare mai repede acolo, în timp ce împrejurimile rămân încă acoperite.
La centrul meteorologic din Ulanbator am întrebat dacă au cumva ceva statistici referitor la cele mai coborâte temperaturi măsurate pe teren descoperit. Răspunsul a fost negativ, însă am căutat împreună în baza de date minimele înregistrate de stația Tsetseg și am găsit un anume -36 grade Celsius în 23 ianuarie 2012. Ulterior, acasă am verificat imaginea de satelit aferent iar rezultatul a fost similar: bazinul nu era complet lipsit de zăpadă nici în această zi (vezi imaginea de jos).
Ca o concluzie aș spune că dintre stațiile meteorologice oficiale din Mongolia într-adevăr Tsetsegnuur are cea mai bună șansă să atingă temperaturile cele mai joase în acest context. Acesta din cauza combinației dintre topografia bună (înalt+închis) și al umbrei de precipitații cauzat de culmea principală al Altaiului Mongol, care blochează masele de aer umede pe cealaltă parte. La fel ca și în cazul depresiunii Jargalantyn Mukhar.
Întrebarea finală: Cât de frig poate fi fără strat de zăpadă și exact unde în lume sunt cele mai mari șanse să se producă? Părerea mea este că unele locații din Mongolia, respectiv nordul Podișului Tibetan pot coborî chiar ușor sub -40 de grade în circumstanțe excelente. Cum am de gând să continui cercetările în acest domeniu puțin studiat, viitorul sigur mai are multe lucruri palpitante de oferit.
